Ion NEFLIU, Proteguirea animalelor, privire istorică si de drept comparat

Printer-friendly versionPrinter-friendly version

"Chestiunea nu e dacă au judecată, nici dacă pot vorbi, ci dacă pot să sufere." Jeremy Bentham,1781

 

Codul penal român de la 1865

Unele precedente formale în ce priveşte proteguirea penală a animalelor se datorează la români filierei franţuzeşti, împăratului Napoleon Bonaparte şi operei sale de codificare, pentru a nu merge prea mult în trecut, la hrisoave, pravile şi obiceiul pământului.

Profesorul Tanoviceanu1, în mai 1914, atrăgea cu indignare atenţia asupra unor "rezultate ciudate, ca să nu zicem absurde" ale aplicării codului penal, care constau în aceea că " omorul prin imprudenţă al unui om poate fi pedepsit cu 5 lei amendă, iar rănirea prin imprudenţă a unui dobitoc nu poate în nici un caz să fie pedepsită mai puţin de 15 lei."

Chestiunea se explică prin faptul că legiuitorul român incompetinte şi grăbit nu adoptase complet textul francez conform căruia circumstanţele atenuante erau admisibile în orice materie penală, ci prevăzuse circumstanţele atenuante doar pentru crime şi delicte, astfel încât faptele contravenţionale, bagatelare erau mai aspru pedepsite decât infracţiuni grave, dar la care se reţineau circumstanţe uşurătoare.

Se putea întâmpla aşadar ca animalele să fie ocrotite penal într-o mai mare măsură decăt oamenii, datorită acestei neconcordanţe, însă din păcate legiuitorul român avusese în vedere o protecţie mai degrabă a proprietarului de animal decât a animalului însuşi. În drept, chestiunea rănirii sau morţii unui animal de către om era calificată drept contravenţie2 şi privită ca o atingere patrimonială, o daună materială. Uneori, "grija pentru animale" apărea sub forma imperativului impus prin regulamentele comunale de a păstra ordinea publică şi siguranţa circulaţiei rutiere.  Cităm cazul a 2 porci "lăsaţi pe strade"3, care au fost prinşi de poliţie şi transportaţi la ospelul comunal unde au fost tăiaţi, iar stăpânul lor, George Vâlvoi, amendat contravenţional, potrivit Regulamentului Comunei Bucureşti.

Revenind la principalul act normativ care ne interesează, erau inserate în codicele penal 2 contravenţii privitoare la animale, una generală, de întâia clasă, pedepsită mai uşor (art.385 pct.12) şi alta, restrânsă, specială, de a treia clasă, pedepsită mai grav (art.393 alin.2).

"Acela care, în public, va maltrata dobitoacele sau le va expune la poveri mai presus de puterea lor se va pedepsi cu amendă de la 5 până la 10 lei."(art.385 pct.12 C.Pen. de la 1865) .

"Cei ce vor causa moarte sau răniri dobitoacelor altuia, prin lăsarea fără pază de nebuni sau furioşi, ori de dobitoace făcătoare de rău, sau prin repeziciunea ori reaua conducere a trăsurilor, ori prin covârşitoarea lor povară sau a cailor, a dobitoacelor de tras de povară sau călărie[...]se vor pedepsi cu lei 15 până la 25."(art.393 alin.2 C.Pen. de la 1865, modificat în 1874) .

Mai semnalăm un al III-lea articol din codicele penal, la fel de pitoresc, care de data asta conţine o incriminare mai gravă cu privire la "animale", un delict de destrucţiune2:

"Cel ce va otrăvi, cu voinţă, peşti în bălţi, heleştae ori havuzuri, se va pedepsi cu închisoarea de la 1 lună până la 2 ani şi cu amenda de la 16 lei până la 200 de lei."(art.368 C.pen. din 1865).

Legiuitorul nostru de la 1865 după cum lesne se observă nu incrimina otrăvirea apelor şi uciderea prin otrăvire a altor animale, ci se limita strict la peşti şi aceia numai din ape stătătoare şi ucişi cu intenţie. Aspectul economic, patrimonial al valorii sociale ocrotite este iarăşi evident în logica legiuitorului. De menţionat, ca diferenţă, textul francez, original, pedepsea otrăvirea unei game mai largi de animale (cai, vite, oi, capre, porci, peşti), nu numai cu pedepse mai aspre - închisoare de la 1 la 5 ani şi amendă de la 16 la 300 de franci, ci şi cu măsuri de supraveghere a făptuitorului pe o durată de la 2 la 5 ani.

 

Regatul României, Societatea pentru Protecţia Animalelor, 1908

Nu ştim încă amănunte, însă se pare că acum 100 de ani, funcţiona în România "societatea pentru protecţia animalelor, care face prin membrii ei, să dea în judecată cei ce maltratează animalele, cărora li se aplică articolul 385 alin.II C. penal."4 (e vorba de contravenţia de la 5 la 10 lei).

Reiese din aceasta un caz de acţiune penală directă, menţionat de Profesorul Tanoviceanu ca un caz de specializare a acuzării,"de care infractorii se vor teme mai mult." Totuşi să nu credem lucruri mari; nu era vorba decât de nişte contravenţii,după ştiinţa noastră cu aplicabilitate redusă în practică...Rămâne de cercetat dacă această Societate a existat şi care erau preocupările sale.

 

Rusia Ţaristă, Societatea Rusă pentru Protecţia Animalelor, 1865

A. Alekseevici Suvorov-Rîmninski, guvernator general al Sankt-Petersburgului a înfiinţat Societatea în 1865, declarând că " Societatea are ca misiune ca majoritatea persoanelor să vadă avantajele morale şi materiale pentru om, ce rezultă din atitudinea raţională şi indulgentă faţă de animalele domestice. "

F.M. Dostoievski se declara însuşi mare iubitor de animale şi, referitor la Societate, crede că " dacă va avea milă faţă de animal, ţăranul va începe să aibă milă şi de nevasta lui. "

Cert este că statul avea de câştigat din amenzile date celor ce maltratau unele animale. Este citat de Feodor Mihailovici cazul unui surugiu, amendat pentru maltratarea calului în 1871 cu 15 ruble, sumă considerabilă, lucru care îi făcuse pe mulţi să nu ştie pe cine să compătimească.

Tot Societatea era aceea care pornise o campanie de ucidere cu cloroform a câinilor vagabonzi "şi deci dăunători, rămaşi fără stăpân."

Totuşi, opinează ilustrul romancier rus, scopul Societăţii este o " idee luminoasă şi adevărată, care mai devreme sau mai târziu trebuie să prindă şi să triumfe."

 

Anglia, Jeremy Bentham, 1781

Primul impuls doctrinar de protecţie a animalelor contra actelor de cruzime poate fi atribuit6 eruditului avocat englez Jeremy Bentham(la 13 ani admis la Oxford!), care în cartea sa "Introducere în principiile moralei şi legislaţiei" (1781), într-o notă de subsol intitulată "Interesele animalelor inferioare neglijate în legislaţie", surprinde magistral esenţa proteguirii animalelor:"Chestiunea nu e dacă au judecată, nici dacă pot vorbi, ci dacă pot să sufere./The question is not, Can they reason? nor, Can they talk? but Can they suffer?"

 

Anglia, prima lege de protecţie a animalelor, 1822

Richard Martin, avocat englez de origine irlandeză, promovează cu succes în 22 Iulie 1822 în parlamentul englez prima lege de protecţie penală a animalelor intitulată Lege de Prevenire a Tratamentelor cu Cruzime şi Neadecvate faţă de Vite (Martin's Act). Se au în vedere caii, măgarii, taurii, boii, vacile, oile şi alte vite, fiind necesară o plângere depusă în termen de 10 zile de la comiterea infracţiunii la judecătorul de pace sau alt magistrat în jurisdicţia căruia s-ar fi comis infracţiunea.Legea era gândită pentru o uşoară şi rapidă condamnare a făptuitorului, care risca o amendă între 10 şilingi şi 5 lire sterline(100 şilingi) sau, în caz de neplată a amenzii, închisoare până la 3 luni.

În 1824, la Londra, Richard Martin este unul dintre cei 22 de fondatori ai Societăţii de Prevenire a Cruzimii faţă de Animale, care din 1840, cu permisiunea Reginei Victoria, va deveni Societatea Regală de Prevenire a Cruzimii faţă de Animale (RSPCA).

 

S.U.A., un mare pas înainte: ASPCA, 10 aprilie 1866

În 1821, statul american Maine interzice bătaia cu cruzime a cailor şi vitelor, indiferent că fapta e comisă sau nu de proprietar, însă nu exista poliţie specializată sau organ de supraveghere a respectării legii (APRI, op.cit.).

Secţiunea în care e plasată o infracţiune e foarte importantă pentru a discerne intenţiile legiuitorului ; statele americane inserau primele timide incriminări de protecţie a animalelor mai degrabă în secţiunile de infracţiuni contra bunelor moravuri decât contra proprietăţii.

În 10 aprilie 1866 Henry Bergh, fost diplomat american, de origine germană, înfruntând nepăsarea şi prejudecăţile, fondează prin lege prima asociaţie privată, puternică şi activă, de prevenire a cruzimii faţă de animale în statul New York,ASPCA (American Society for the Prevention of Cruelty to Animals/Societatea Americană de Prevenire a Cruzimii faţă de Animale).

Pentru prima dată pe plan legislativ apare transpusă în 1866 preocuparea de a pedepsi şi gravele neglijenţe, nu numai intenţia manifestă de vătămare a animalelor.

În 1867, Henry Bergh va extinde protecţia de la animalele "comerciale", cu valoare patrimonială, la orice animale, chiar şi sălbatice sau de companie.Tot în 1867, Henry Bergh obţine ca statul New York să interzică pentru prima dată luptele între animale(inclusiv tauri, urşi, câini şi cocoşi), deţinerea animalelor pentru lupte sau organizarea unor atari lupte. Tot el are grijă să asigure aplicarea efectivă a acestor legi, prin organe specializate din cadrul Poliţiei New York, competente să aresteze orice transgresor al normelor de proteguire a animalelor. Este numit el însuşi procuror al statului New York pe acest gen de criminalitate şi va susţine frecvent în faţa judecătorului necesitatea respectării sub sancţiune penală a preceptelor moralităţii publice referitoare la animale. Caii bolnavi, bătrâni sau ologi nu pot fi abandonaţi să moară pe străzi!Neglijenţa şi cruzimea faţă de animale sunt lucruri de condamnat într-o societate!

Demersurile sale de legislator, de procuror şi de om ating multe aspecte privind animalele, modul în care sunt sacrificate, cum sunt transportate, cum sunt hrănite, adăpate etc. Reuşeşte chiar să determine ca măcar anual să fie ţinută o predică la nivel de episcop protestant despre cruzime şi milă faţă de animale.

În 1886, 39 de state americane adoptaseră deja legi de proteguire a animalelor, după modelul lui Henry Bergh.

 

Brazilia, Decretul 24.645 din 1o Iulie 1934

Acest decret stabileşte o serie lungă de măsuri punitive de protecţie a animalelor.Se au în vedere inclusiv animalele gestante, puse la diverse munci, dar şi, menţionăm cu titlu de exemplu, vacile mulse cu întârziere mai mare de 24 de ore.

"1.Toate animalele existente în ţară sunt protejate de către Stat.

2.Acela care în loc public sau privat aplică rele tratamente unor animale se pedepseşte cu amendă şi cu închisoarea de la 2 la 15 zile, indiferent dacă delincventul este proprietarul lor.

Autoritatea de verificare a aplicării legii va impune una dintre pedepse sau ambele.

Pedeapsa depinde de gravitatea delictului.

Animalele vor fi asistate în faţa instanţei de către reprezentantul Ministerului Public sau de substituţii săi legali şi de către membri ai Societăţii de Protecţie a Animalelor.

3.Se consideră rele tratamente următoarele :

-I)practicarea actelor abuzive sau de cruzime faţă de orice animal;

-II)ţinerea animalelor în locuri neigienice, care le împiedică să respire, să se mişte, să se odihnească sau unde sunt private de aer sau lumină;

-III)obligarea animalelor la munci excesive sau peste puterile lor şi la orice act din care rezultă suferinţă pentru acestea, datorită unor eforturi care, în mod rezonabil, nu li se pot cere;

-IV)a lovi, vătăma sau mutila cu intenţie un organ sau ţesut de animal viu, exceptând castrarea, doar în ce priveşte animalele domestice, exceptând alte operaţii practicate în beneficiul exclusiv al animalului sau cerute de protecţia oamenilor sau de interesul ştiinţei;

-V)a abandona animale bolnave, rănite, extenuate sau mutilate şi a nu le asigura acestora ceea ce uman li se poate asigura, inclusiv îngrijire veterinară;

-VI)a nu omorî rapid, fără suferinţe prelungite, animalul a cărui moarte e necesară pentru a-l consuma sau nu;

-VII)a ucide pentru consum sau a pune la muncă animale aflate într-o perioadă avansată de gestaţie."

Remarcăm desigur preocuparea legiuitorului brazilian către detalierea a numeroase situaţii privitoare la animale care ar justifica aplicarea sancţiunilor penale.

 

Brazilia, Constituţia din 1988

Constituţia braziliană din 1988 prevede în art.225 dreptul tuturor, inclusiv al generaţiilor viitoare, la un mediu înconjurător echilibrat ecologic, iar în alin.1 paragraf VII al aceluiaşi articol, se regăseşte inserată obligaţia puterii publice de a proteja flora şi fauna de practici ce pun în pericol funcţiunea lor ecologică, provocând dispariţia unor specii sau supunând animalele la cruzimi.

Bazându-se pe textele amintite ale Constituţiei Braziliei, Tribunalul Suprem Federal (STF) a decis, la sesizarea Procurorului General, că, deşi incumbă statului să respecte drepturile culturale ale fiecăruia, aceasta nu se poate face fără respectarea normei constituţionale consacrate în art.225, care interzice expres orice practici de supunere a animalelor la cruzimi, astfel că în repetate rânduri, suprema instanţă braziliană a fost nevoită să interzică pe acest temei desfăşurarea anumitor tradiţii şi manifestări locale (exempli gratia, a admis două acţiuni de neconstituţionalitate în 19977 şi 20058 împotriva unor legi ale statului Santa Cantarina), care într-o formă sau alta implicau practici, considerate eronat ca fiind expresia unor :"manifestări ale moştenirii culturale braziliene:", dar care în fapt cauzau suferinţe nejustificate, cu cruzime unor animale (boi în 1997, cocoşi 2005 etc.) .

Animalele, fără nici o limitare în funcţie de mediul în care trăiesc, au aşadar în Brazilia prin Constituţia Federală drepturi fundamentale. Puterea publică, statul federal sau entităţile administraţiei publice locale sunt obligate să depună toate eforturile spre a le feri de cruzimea umană, spre beneficiul prezent şi viitor al umanităţii.

De menţionat că pe reversul tuturor bancnotele puse în circulaţie de Banca Centrală a Braziliei, de 1, 2, 5, 10, 20, 50 şi 100 de Reali,se află imprimată câte o reprezentare grafică a unui animal din Brazilia(nu numai din Brazilia).Astfel, pe 1 Real găsim o specie de colibri, pe 2 Reali o broască ţestoasă, pe 5 o egretă,pe 10 un papagal, pe 20 un tamarin(o maimuţă pitică), pe 50 de Reali un jaguar, iar pe 100 de Reali un peşte comun al coastelor braziliene.

Observăm, şi acest lucru e semnificativ pentru prevenirea unor asemenea fapte, că mentalul colectiv brazilian e format în sensul respectării şi prezervării faunei, cu a cărei bogăţie şi diversitate poporul brazilian se mândreşte.

 

Germania, 2002

Pe 17 Mai Bundestagul si apoi în Iunie 2002, Bundesratul, sub presiunea opiniei publice şi a organizaţiilor de protecţie a animalelor, au votat includerea în Constituţia Germaniei a principiului protecţiei animalelor.S-au adăugat doar 2 cuvinte "şi animalele", textul rectificat fiind următorul :"Statul îşi asumă răspunderea de a proteja resursele naturale pentru viaţă şi animalele, în interesul generaţiilor viitoare."

S-a remarcat judicios că prin protecţia constituţională a animalelor, atât legiuitorul ordinar cât şi judecătorii vor trebui să cântărească responsabilitatea de a proteja animalele, pe de o parte, şi drepturile cetăţeneşti garantate de Constituţie, pe de altă parte, cum ar fi dreptul la religie, dreptul la protecţia proprietăţii sau dreptul de a face cercetări ştiinţifice.

Germania este primul stat al Uniunii Europene care consacră la nivel constituţional protecţia animalelor.

 

Portugalia, propunere de revizuire a Constituţiei, 2003

S-a propus în 2003 un amendament la Constituţia portugheză din 1976, art.73 indice 3, argumentându-se că permisivitatea, ineficienţa şi gravele erori din legislaţia de protecţie a animalelor se datorează şi lipsei din legea fundamentală a unor minime principii diriguitoare de protecţie a animalelor, ce ţin de dimensiunea etică a unei societăţi civilizate.

Art.73 indice 3 :"1.Animalele cu o sensibilitate fizică sau fiziologică care le permite să experimenteze suferinţa constituie fiinţe demne de respect şi de protecţie din partea tuturor persoanelor şi a Statului.

2.Este obligaţia Statului Portughez să promoveze şi să asigure respectul faţă de animalele cu caracteristicile din aliniatul precedent, luând măsurile necesare pentru a le proteja şi feri de orice suferinţă, recluziune sau moarte care nu sunt justificate.

3.Animalele cu caracteristicile din aliniatul 1 pot fi supuse la suferinţă, recluziune sau moarte doar în cazurile în care este necesar şi în acord cu prevederile legislaţiei specifice, care reglementează acele situaţii."

Până la această oră nu s-a purces la o reformă a constituţiei portugheze în acest sens (ultima a fost în 2005) .

 

Italia 2004: Legea 189/20 Iulie 2004, de modificare a Codului penal

Legea sus-menţionată9 cuprinde prevederi referitoare la interzicerea maltratării animalelor şi a utilizării acestora în lupte ilegale sau în competiţii neautorizate.

Legiuitorul italian introduce prin legea 189/2004 un titlu nou, IX bis, in cartea a II-a a Codului penal, intitulat "Despre delicte contra sentimentului faţă de animale" (Dei Delitti contro il sentimento per gli animali) .

Vechiul articol 727 C.pen., intitulat marginal "Maltratarea animalelor" şi care prevedea fapte contravenţionale, constituia la origine singurul temei legal pentru protecţia penală a animalelor în Italia10. El a suferit o abrogare prin legea 189/2004, apărând un nou articol 727 denominat "Abandonul animalelor":

"Oricine abandonează animale domestice sau care au dobândit obiceiuri de captivitate e pedepsit cu închisoare de cel mult un an sau cu amendă de la 1.000 la 10.000 de euro. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi celui care deţine animale în condiţii incompatibile cu natura lor şi producătoare de suferinţe grave."

Se interzice prin această lege, în art.2, utilizarea în scopuri comerciale a pieilor şi blănurilor anumitor animale răsfăţate de poporul italian (vorbim de o sensibilitate socială majoră). Astfel, utilizarea câinilor (Canis Familiaris) şi a pisicilor (Felis Catus) pentru producerea sau confecţionarea de piei, blănuri, îmbrăcăminte sau articole de pielărie constituite sau obţinute în tot sau în parte din pielea sau blana acestora, cât şi comercializarea sau introducerea acestora pe teritoriul naţional este interzisă. Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda de la 5.000 la 100.000 de euro şi ca măsură de siguranţă se confiscă şi se distrug asemenea materiale.

Totuşi, şi aici doctrina a adus multe critici, art.3 din legea 189/2004 introduce derogări importante:

"Prevederile titlului IX bis din cartea a II-a a codului penal nu se aplică în cazurile prevăzute de legile speciale în materie de vânătoare, pescuit, creşterea animalelor, transport, uciderea animalelor pentru hrană, experimente ştiinţifice, activităţi ale circului, ale grădinilor zoologice şi de alte legi speciale referitoare la animale.Prevederile titlului IX bis nu se aplică nici evenimentelor istorice şi culturale autorizate de regiunea competentă."

O altă prevedere introdusă de menţionatul art.3 se referă la încredinţarea animalelor sechestrate sau confiscate către asociaţii sau entităţi, individualizate prin decret al Ministerului Sănătăţii, adoptat cu consultarea Ministerului de Interne, la cererea expresă a acestora.

Cele 4 incriminări din titlul IX bis sunt următoarele:

"Art.544-bis.Uciderea animalului
Acela, care cu cruzime sau fără necesitate, cauzează moartea unui animal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 luni.
Art.544-3 Maltratarea animalului
Acela, care cu cruzime sau fără necesitate, cauzează vătămarea unui animal sau îl supune la un serviciu,comportament sau la munci insuportabile potrivit caracteristicilor sale individuale se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă între 3.000 si 15.000 euro.
Aceeaşi pedeapsă se aplică aceluia care administrează animalului droguri ori substanţe interzise sau îl supune la tratamente ce-i dăunează sănătăţii.
Pedeapsa sa majorează cu încă jumătate, dacă faptele primului paragraf duc la moartea animalului.
Art.544-4 Spectacole şi manifestări interzise
Dacă faptul nu constituie o infracţiune mai gravă, acela care promovează sau organizează spectacole sau manifestări care comportă vătămări sau tortură aduse unui animal se pedepseşte cu închisoare de la 4 luni la 2 ani sau amendă de la 3.000 la 15.000 euro.
Pedeapsa se majorează cu o treime până la o jumătate, dacă faptele primului paragraf se comit în legătură cu pariuri ilicite sau în scopul unui folos material ori dacă se ajunge la moartea animalului.
Art. 544-5 Interzicerea luptelor între animale
Acela care promovează, organizează sau supraveghează lupte sau competiţii neautorizate între animale care pot pune în pericol integritatea lor fizică se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă de la 50.000 la 160.000 de euro.
Pedeapsa se majorează cu o treime până la o jumătate dacă:
-1)sus-numitele activităţi se săvârşesc în prezenţa copiilor sau de către persoane înarmate;
-2)sus-numitele activităţi sunt promovate prin materiale video sau de orice alt tip care conţin scene ori imagini de lupte ori competiţii neautorizate între animale;
-3)făptuitorul filmează sau înregistrează în orice formă luptele sau competiţiile.

Acela, care exceptând concursul de infracţiuni, creşte sau dresează animale spre a le destina sub orice formă, şi chiar prin intermediul terţilor, participării la lupte se pedepseşte în cazul alineatului 1 cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă de la 5.000 la 30.000 de euro. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi proprietarilor sau detentorilor animalelor folosite în lupte sau competiţii, prevăzute la alin.1, dacă folosirea se face cu acordul lor.
Chiar nefiind prezent la locul faptei, acela, care în afara concursului cu alineatul precedent, organizează sau face pariuri asupra luptelor sau competiţiilor prevăzute în primul aliniat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă de la 5.000 la 30.000 de euro."

Observăm că legiuitorul italian nu diferenţiază sancţionator proprietarul de deţinătorul de animal, iar urmărirea unor scopuri materiale, cu referire expresă la pariurile ilegale, ca şi săvârşirea unora dintre infracţiuni în prezenţa copiilor atrag tratament penal agravat.

De asemenea, potrivit menţionatei legi s-a menţinut în Codul penal italian ca delict subsecvent şi urmăribil la plângere prealabilă, dacă nu se reţine o infracţiune mai gravă, uciderea sau rănirea animalelor altuia, art.638, în cadrul Titlului XIII, Delicte contra patrimoniului, Capitolul I, Delicte contra patrimoniului prin intermediul violenţei faţă de lucruri sau persoane11.

Nu putem să nu amintim aici un pas important făcut de legiuitorul italian încă prin legea 473 din 1993, prin care protecţia penală era extinsă, aşa cum a reţinut jurisprudenţa, până la "sensibilitatea psihofizică a animalelor, privite ca fiinţe autonome, capabile să reacţioneze la stimuli de durere, dar şi la gesturile de afecţiune ale omului."(Consiliul de Stat, Sentinţa 6317 din 27 Septembrie 2004, AmbienteDiritto.it ).

În acelaşi sens, Secţia a III-a Penală a Curţii Supreme de Casaţie, prin Decizia 11056 din 10 Iulie 2000, citată în sentinţa sus-menţionată, a reţinut cu valoare de principiu că "într-adevăr, animalele ca fiinţe autonome sunt dotate cu propria lor sensibilitate psiho-fizică şi deci sunt capabile să perceapă durerea cauzată de lipsa atenţiei sau afecţiunii legată de abandonarea lor."

 

Statele Indiana, Maine, New York, Vermont, 2007

De dată recentă, o ultimă tendinţă legislativă în S.U.A.(Indiana, Maine, New York, Vermont) este de a promova noi incriminări şi sancţiuni mai aspre la infracţiunile contra animalelor deja existente, mergându-se pe linia recunoaşterii legăturii foarte strânse dintre abuzul faţă de copii, cruzimea faţă de animale şi violenţa domestică.

S-a motivat că legătura dintre unii oameni şi animalele lor de companie este atât de puternică încât oamenii sunt dispuşi să fie abuzaţi dacă acest lucru înseamnă să-şi protejeze animalul favorit.Studii criminologice americane au arătat că aproape jumătate din femeile supuse violenţei domestice (battered women/ femei bătute) au întârziat ruperea relaţiei cu partenerul datorită faptului că animalul lor de companie era ameninţat să sufere un rău şi 71% dintre aceleaşi femei au declarat că animalul lor de companie a fost ameninţat, vătămat sau ucis de partenerul lor.

Autorii C.Ponder şi R. Lockwood în cartea lor,"Cruelty to animals and family violence" (Cruzimea faţă de animale şi violenţa domestică) apărută în 2000 demonstrează că în anumite circumstanţe, actele de abuz asupra animalelor pot fi folosite pentru a constrânge, controla sau intimida femeile şi copiii cu scopul ca aceştia să rămână într-o situaţie de abuz sau să nu o denunţe autorităţilor.

S-a mai remarcat că relaţia unui om cu un animal de companie constituie singura relaţie pozitivă şi necondiţionată pe care o poate avea o persoană şi acest lucru o face să dorească ca animalul să fie în siguranţă.Pentru mulţi oameni, animalul este un membru al familiei şi o victimă deseori în spirala violenţei domestice.

Pornind de la realităţile menţionate(a se vedea şi acest articol de pe Humane Society of The United States), legiuitorul din cele 4 state americane a considerat relativ recent (mai 2007 în Indiana) că trebuie asimilate infracţiunilor de violenţă domestică şi anumite infracţiuni ce presupun ca element material acte de cruzime, săvârşite faţă de animale în scop de a ameninţa, intimida, constrânge, hărţui sau teroriza o familie sau un membru al familiei. Cea mai gravă dintre ele este uciderea unui animal în scop de a ameninţa, intimida, constrânge, hărţui sau teroriza o familie sau un membru al familiei.Evident, suntem în prezenţa unei intenţii calificate prin scop, infracţiunea subzistând indiferent de atingerea scopului.

Menţionăm cu titlu de exemplu tehnica legislativă a legiuitorului din Indiana.Există un Capitol 3 (IC 35-46-3) în Codul penal,intitulat "Infracţiuni referitoare la animale", care debutează cu definiţiile termenilor folosiţi în capitol :

"Următoarele definiţii sunt aplicabile acestui capitol:

<<Abandonare>> semnifică a părăsi definitiv într-un loc un animal, fără a face provizii pentru o îngrijire adecvată pe termen lung a animalului.

<<Bătaie>> semnifică a lovi fără să fie nevoie ori cu cruzime un animal ori a arunca animalul într-un obiect, cauzându-i durere severă sau vătămare.Termenul nu include dresajul rezonabil sau tehnicile disciplinare.

<<Mutilare>> semnifică a răni, a schingiui sau desfigura un animal cauzându-i o vătămare severă unor părţi ale corpului ori o infirmitate.Termenul include şi vătămări corporale care implică:

-A) desfigurare permanentă gravă;

-B) desfigurare temporară gravă;

-C) pierdere sau distrugere permanentă sau prelungită a funcţiei unei părţi a corpului sau organ;

-D) fractură.

<<Neglijenţă>> semnifică :

-A)punerea în pericol a sănătăţii animalului prin lipsa furnizării de hrană sau apă, dacă animalul este dependent de om pentru hrană sau apă;

-B) a restrânge libertatea unui animal mai mult de o perioadă scurtă de timp cu o funie sau lanţ care :

-i) e mai scurt decât de 3 ori lungimea animalului ;

-ii) e prea greu să permită animalului să se mişte liber ;

-iii) cauzează animalului o traumă.

<<Tortură>> semnifică :

-A) a cauza o durere sau vătămare fizică extremă cu singura intenţie de a mări sau prelungi durerea animalului ;

-B) a administra otravă unui câine sau pisici sau a expune un câine sau pisică unei substanţe otrăvitoare, cu intenţia ca pisica sau câinele să îngurgiteze acea substanţă şi să sufere durere sau vătămare fizică."

Cum e firesc există şi excepţii prevăzute de legiuitorul din Indiana.Sunt exceptate de la interdicţie penală următoarele activităţi :

-pescuit, vânătoare, pus capcane şi alte conduite autorizate ;

-practicile veterinare autorizate ;

-practicile fermiere autorizate ;

-conduitele autorizate de Inspecţia de Stat pentru Păsări şi Carne sau prin Humane Slaughter Act(lege ce reglementează uciderea animalelor pentru alimentaţie) ori prin alte reguli cu privire la utilajele de ucidere a animalelor;

-proiectele de cercetare ştiinţifică înregistrate la Departamentul de Agricultură al S.U.A.;

-distrugerea unui vertebrat definit de lege ca dăunător;

-distrugerea sau vătămarea unui peşte;

-distrugerea unui animal vertebrat care:

(A) pune în pericol , hărţuieşte sau ameninţă unul sau mai multe animale domestice ;

(B) distruge sau produce daune unei proprietăţi .

De asemenea, potrivit IC 35-46-3-14 constituie infracţiune şi actele sexuale(raport sexual, anal sau oral) implicând animale şi oameni (bestialitate) .

 

Bunăstarea animalelor în Uniunea Europeană15

Bunăstarea animalelor a constituit pentru prima dată obiectul unei legi europene în 1974, după care de-abia în Tratatul de la Amsterdam din 1997 găsim primul protocol de protecţie şi bunăstare a animalelor, care impune norme în această materie şi prin care se recunoştea faptul că animalele sunt fiinţe simţitoare, iar instituţiile europene se obligă să formuleze politicile comune. în acord cu cerinţele de bunăstare a animalelor.

Respectarea concretă a legislaţiei comunitare privind în principal creşterea animalelor, transportul şi sacrificarea lor cade în competenţa Oficiului Alimentar şi Veterinar, în colaborare cu autorităţile competente ale Statului respectiv.16

 

În loc de concluzii

Sintetizând, proteguirea animalelor a parcurs un drum lung şi anevoios pentru ca astăzi aceasta să fie consacrată în numeroase legislaţii, atât în legile constituţionale(avem exemplul Braziliei şi mai recent, în 2002, al Germaniei Federale),dar şi în codurile penale ale unor state( statele americane şi, din 2004, Italia) .

E lesne de înţeles că o prevedere constituţională17 sau conţinută în Codul penal întăreşte principiul legalităţii privind ocrotirea animalelor, oferind repere decisive pentru aprecierea conduitelor umane privitoare la animale,atât autorităţilor legislative, administrative sau judiciare, dar şi destinatarilor, simplilor cetăţeni, care vor conştientiza mai lesne că protecţia animalelor este o obligaţie socială importantă, de zi cu zi, iar nu o extravaganţă sau un moft al iubitorilor de animale. Această obligaţie trebuie satisfăcută, atât potrivit principiilor europene, cât şi având în vedere principii interne, suplimentare de asigurare a protecţiei animalelor.

După cum am văzut, animalele agresive, care produc pagube materiale sau care atacă alte animale ori omul sunt exceptate de la protecţie, însă actele de cruzime sau vătămare a animalelor, nejustificate sau abuzive, reprezintă o formă de violenţă şi de decădere morală, spunem noi, din moment ce se exercită asupra unor fiinţe aflate în imposibilitate de a se apăra.

În alte state, lupta e abia la început, cu multe probleme rămase de rezolvat. Amintim aici Portugalia şi Spania, unde celebrele coride au un statut impus de tradiţiile culturale, naţionale sau locale, la care e greu să se renunţe, dar şi România, unde legile, incipiente în acest moment, nu oferă pe cât ar trebui instrumente efective de descurajare şi interzicere a actelor reprobabile faţă de animale(legea 9 din 11 ianuarie 2008).

Pentru situaţia actuală din România, vom rezerva însă alte articole, astfel încât încheiem aici acest periplu global, recunoaştem incomplet si telegrafic, printre diversele măsuri legislative, în special de natură penală, privitoare la animale.

Credem cu tărie că trebuie să conştientizăm cu toţii frumuseţea acestei convieţuiri, oameni cu animale, şi să le dăm prietenilor noştri necuvântători ceea ce trebuie să ne oferim nouă înşine: dovezi pe cât posibil concludente că într-adevăr umanitatea cuprinde şi animale mai evoluate.

Surse:1.Ioan Tanoviceanu, Revizuirea codicelui penal, RPDP mai 1914; 2.Paul P.Pastion, M.I.Papadopolu-Codul penal adnotat, Editura Socec, 1922; 3.Curierul Judiciar, 26/1905; 4.Petre St.Stoica, St.Jugureanu-Procedură penală, note după prelegerile Profesorului Tanoviceanu, 1908, pag.51; 5.F.M.Dostoievski - Jurnal de scriitor, vol. I, Polirom, Iaşi, 1998; 6.APRI, Animal Cruelty Prosecution, 2006; 7. Jurisprudência Traduzida >> Caso Farra do Boi, 1997; 8.Jurisprudência Traduzida >> Caso Combatentes "Galus-Galus", 2005; 9.Legge 20 luglio 2004, n.189, Gazzetta Ufficiale n. 178 del 31-7-2004; 10.Marco Venturou, Pro Lege 2/2007, pag.244-245; 11.Ilie Pascu-Infracţiuni contra patrimoniului.Drept comparat, RDP 1/2007, pag.147; 12.Animal Legal&Historical Center; 13.AmbienteDiritto.it; 14.Alte siteuri web de protecţie a animalelor sau de legislaţie specifică; 15.Teme europene 30 - Uniunea Europeana. Glosar de termeni A-B; 16.Food and Veterinary Office ;17.Ion Deleanu-Drept constituţional şi instituţii politice,Tratat,vol.I,Europa Nova,1996, pag.273.

©Toate Drepturile Rezervate,

Ion Nefliu,
Coordonator penale.ro

Average: 4.3 (4 votes)